Long weekend cu Lucia
Cu șapte ani în urmă, în 2015, în long weekend'ul Canadian de la sfârșitul lunii Mai, Lucia a făcut filmul de mai jos, despre noi, curățind frunzele din font yard.
Filmul a fost făcut în primul an în care ne-am mutat noi în Tottenham.
Din păcate nu am ajuns să plantăm acel măr pe care Lucia promisese să îl planteze în memoria mamei sale.
Din părul "pădureț" de care vorbește în film, Lucia a mâncat pere.
Nu erau pădurețe, erau mari și foarte dulci și foarte bune. A făcut chiar și dulceața din ele.
Anul trecut însă nu a mai făcut decît niște pere care nu s-au mai copt niciodată. Acelea da, puteau fi numite "pere pădurețe".
Anul acesta "pomul Luciei" nu a mai făcut nici florile pe care le-a filmat Lucia acum șapte ani.
Lucia, Fluffy si șoricelul purpuriu ... După zece ani
Începând din Aprilie eu am pus pe site cinci filme făcute de Lucia despre Fluffy între care și unul în care Fluffy se joacă cu un șoricel purpuriu pe care l-am intitulat, desigur, Lucia, Fluffy și șoricelul purpuriu.
Lucia a ținut mult la pisoii ei, dar și la jucăriile lor, și a păstrat cu grijă șoricelul purpuriu care, și acum după zece ani, stă cuminte în cutiuța cu jucării a pisoilor.
Șoricelul nu mai este chiar așa de purpuriu, dar, după 10 ani de cînd a fost achiziționat de Lucia și trecând prin lăbuțele a mai mulți pisoi jucăuși, a rezistat destul de bine.
Am pus pe site poze cu șoricelul păstrat cu mare grija atîta timp de Lucia.
Din păcate filmele Luciei despre pisoiul ei nu au avut așa mare ”priză la public”, cel despre șoricelul purpuriu chiar cea mai mică.
Poate că își ia revanșa șoricelul acum, în repriza a doua.
Mai ales că sunt de fapt două filme cu el.
Pe al doi-lea trebuie însă să îl găsiți siguri, nu am pus, și nu voi pune încă, link direct la al doi-lea film. Și la alte cîteva de fapt.
Îmi pare rău că nu va pot însoții, dacă doriți însa, mergeți singuri la ”vânătoarea” asta.
Și dacă capturați șoricelul, nu trebuie să îl aduceți la ușa siteului sau înăuntru, cum făcea Fluffy care aducea Luciei tot ce prindea el, câteodată chiar și șerpi.
Și nu uitați să dați click (sau să apăsăți) pe poze. Aproape întotdeauna, în spatele lor o sa găsiți ceva.
<< Sfirsitul reprizei a doua >>
Săracul șoricel purpuriu, nu a avut mare noroc nici în repriza a doua. A treia nu cred că o să mai fie.
E drept, filmul Luciei este lung, are 6 minute și jumătate. Și e boring , plictisitor. În afară de glasul plăcut și dulce al Luciei nu se întîmpla nimic. Se joacă Fluffy cu un șoricel purpuriu. Atît.
L-au văzut cîțiva , e drept, dar numai jumătate de film, nu tot filmul. Doar de două ori a fost văzut în întregime.
Seria a doua, căci v-am zis, Lucia a făcut încă un film de două minute și jumătate cu Fluffy și șoricelul asta purpuriu, nu a mai văzut-o nimeni.
Se pare că doar Lucia și Fluffy l-au plăcut într-adevăr pe șoricelul purpuriu.
Dar și eu țin la el. Lucia l-a cumpărat de la un magazin chinezesc cu trei dolari jumate.
Nu îl dau nici pentru o mie de dolari.
Lucia, Fluffy și șoricelul purpuriu
Lucia l-a filmat pe Fluffy jucându-se cu jucăria lui preferată, un șoricel purpuriu. Asta dacă facem abstracție de mina Luciei pe care o tot zgârie și o mușcă.
Lucia este absolut adorabilă in acest film.
De asemenea, ascultați împreună cu ea, pe postul de radio Clasic Rock Q 1.07, Eyes of a Stranger. Urmăriți cu atenți pînă la sfârșit și veți găsi nișe porțiuni inedite.
Lucia, Fluffy și pânza de păianjen
Fluffy și pânza de păianjen, un scurt film făcut de Lucia despre Fluffy care se tot uita în sus la o pânză de păianjen.
Urmăriți replica Luciei de la minutul 1.30
Hrănirea Animalelor
La un an după adoptarea lui Fluffy , Lucia a făcut acest scurt film arătând cum mănâncă din palmă, ca boieru cum zice Lucia, așa cum a făcut și în prima zi a lui acasă și așa cum va face tot timpul. Bee apare si el in film, cu bandajul pe care l-a purtat după operație, și pe care îl va purta în permanență. Lucia ii schimba acest bandaj de doua sau de trei ori pe zi. Lucia a numit acest film "Hrănirea Animalelor"
Fluffy sub bradul de Craciun
Trei săptămîni după adoptarea lui Fluffy , Lucia a făcut acest scurt film arătându-l cum iese de sub bradul de Crăciun și cum se adaptase la noua lui viața în timp ce noi instalam televizorul Samsung pe care ni-l făcusem singuri cadou de Crăciun
Prima zi acasa a lui Fluffy
In Decembrie 2012 am adoptat pe Fluffy de la animal shelter.
Povestea adopției lui Fluffy precum si a altor pisoi pe care Lucia i-a avut, vor urma.
Lucia a avut grija de mulți pisoi, i-a hrănit sau i-a dus la doctor cind a fost nevoie.
Dar "pisoiul ei" as fost Fluffy.
Filmul ce este prezentat aici este făcut in prima zi a lui Fluffy in casa noastră.
Lucia nu apare in film, dar ea a făcut filmul acesta si ea vorbește in film.
Canadian Wild Turkeys
În ultimi ani în curtea noastră au început să vină curcani sălbatici. Apăreau la sfârșitul lui Noiembrie, când dă prima zăpadă și veneau până primăvara, la sfârșitul lui Aprilie, câteodată chiar și pe la începutul lui Mai. Noi am cumpărat câțiva saci cu boabe de porumb și le dădeam să mănânce, e greu pentru ei să găsească de mâncare, mai ales când totul este acoperit de gheață și zăpadă. Câțiva din ei veneau și lângă bird-feeder’ul unde dădeam noi de mâncare celorlalte păsări care se perindă pe la noi, cardinali, blue-jays, chickadee, doves, woodpeckers ,black birds , starlings și câteodată chiar și ciori. Cred că așa au venit la început, au văzut celelalte păsări mâncând la bird-feeder și au venit și ei.
Lucia era foarte entuziasmată când îi vedea și-îi urmarea cu pasiune.
Veneau chiar și-n fața geamului nostru, pisoi noștri îi urmăreau cu o curiozitate pisicească.
Trebuia să fim atenți și să ne ținem departe de geam întrucât ne vedeau și se speriau foarte repede. Curcanii trăiesc în sălbăticie numai aici, în America de Nord. Veneau destul de mulți de fiecare dată, într-o zi am numărat 67.
Stăteam cu Lucia de vorbă și ne întrebam, dacă acum, când locurile sunt relativ populate, nu e o așa mare densitate, mai sunt încă destul de multe spații mari acoperite de pădure dar sunt totuși case și ferme mai peste tot, dacă acum sunt totuși așa de mulți curcani, oare cum era acum o sută, o sută cincizeci de ani? Când nu era decât pădure prin locurile acestea? Nu este de mirare, și asta era de fapt teoria și explicația Luciei, că Americanii folosesc curcan la mesele de Thanksgiving și Crăciun și nu folosesc porc ca în Europa. Sau mă rog, ca în România.
Am avut o dată ocazia să vedem și să filmăm o bătaie între curcani, este foarte interesant.
Lucia vorbește în acest film și face și câteva remarci foarte, foarte nostime.
Am pus filmul Luciei despre curcanii sălbatici pentru a vedea curcani sălbatici, dar mai ales l-am pus pentru a asculta-o pe Lucia, în special atunci când povestește despre întâlnirea dintre iepuraș si curcani, este absolut adorabilă:
La minutul 1.28 al filmului:
Vorbește Lucia (într-un amestec nostim de Romana cu Engleză):
Astăzi, când au venit o tură, a ieșit un bunny de sub cort,
și ei veneau dealul și bunny-le venea în fugă,
și bunny-le s-o supărat, s-o ...s-o ... așa ... de ăștia și-a fugit înapoi,
și ei .. ei au fugit înapoi ...
s-au speriat unii de alții
...
Un iepuraș.
Rush hours pe strada noastra
Acest film a fost făcut de Lucia in 9 Iunie, 2021in drumul spre casa, pe strada noastră.
Lucia nu apare in acest film.
Ea însă a filmat si vorbește in film. Pentru a înțelege de ce spune Lucia <<rush hours>> in timpul acestui film, citiți Capitolul 12 al povestiri <<Acolo unde se mănîncă bine și ieftin>>