Când eram prietenă cu timpul

O poveste de Lucia Verman

Ultima filă de jurnal

Gradina Luciei

 

Joi, Iunie 23, 2011
Subiect: Casă la țară

Julia e îndrăgostită până peste cap, abia așteaptă să înceapă facultatea și să plece de acasă. Zice exact cum ziceam noi, că abia așteaptă să scape de noi... Zilele trecute a venit mama băiatului la mine, ne-am cunoscut ca soacrele, e o femeie tare fină și decentă. E stewardesă și deci stilată și... frumoasă. Mi-a făcut o impresie tare bună. Pe tat-su l-am cunoscut anul trecut, e un bărbat frumos și bine, are afacerea lui... Oricum, eu nu văd un viitor pentru ei doi, sunt prea tineri, dar mă bucur că Boris e de familie bună și nu fumează, nu bea sau face droguri. Totdeauna mi-a fost frică de astea... Acum, în iulie, pleacă în Portugalia, pentru aproape o lună, mama cu copiii - mai are o fată - plus Julie.
Eu sunt bine, Ion cu munca, vine obosit de la muncă, dar e bine.
Acum, vineri, mergem să o aducem pe Mara la noi. Personal mi-e tare dor de ea, că e tare simpatică și haioasă, mie îmi descrețește fruntea când o văd, iar noi două ne înțelegem foarte, foarte bine. Face 4 anișori în septembrie, deci e la vârsta cea mai frumoasă din copilăria ei... Stă numai în fața oglinzii, îmi spune că vrea să fie ca Julie când o să fie mare și vrea să aibă și ea un Boris. E criminală... Sâmbătă mergem cu ea la cules de căpșuni, apoi mai vedem noi. Sper să o lase Laura, că acum ne cam batem pentru fată, că fiecare o vrea... Oricum, e viața Laurei și a lui Andrei, nu pot să stea fără ea și trebuie lămuriri multe ca să-i convingem să o lase la noi. Marei îi place tare mult aici, că-i are pe Bee și pe mâț și că mănâncă cereale (boabe, cum le spune ea).

Noi vrem să vindem casa, ieri a venit un agent la noi și începem demersurile... 
O să trec prin multe cu vânzarea ei, plus toată curățenia și strânsul de pe aici, că sunt tone de cutii și s-au adunat multe de tot de când stăm în casa asta.
Acum că ne-am reparat casa, arată foarte, foarte mișto. Săptămâna viitoare schimbăm toate geamurile, ușile, iar jos punem bay window, ăsta e un geam ieșit în afară ca un dreptunghi, care are o bancă de stat. Este foarte scump, dar merită. După ce le punem și pe astea, o să mă despart greu de tot de casa asta, că, în sfârșit, am făcut-o cum am vrut eu... 
Dar vreau să iau la țară, undeva, să am grădină mai mare, să cresc găini și să pun vegetale.

​

Lucia s-a mutat în casa pe care o visa, în afara orașului, „la țară” cum spunea ea, cu grădină mai mare, să crească găini și să pună vegetale, în martie 2014, la aproape trei ani după ce a luat această hotărâre, dar, din păcate, la numai o lună după ce mama ei a plecat dintre noi.