Aceasta pagina, precum si întreg acest website, sunt dedicate comemorării vieții Luciei.
Prieteni si colegii Lucie pot publica pe acesta pagină amintiri, istorii si povestiri din viața lor si a Luciei.
Vorbeste:
Laura Trent
Nu am multe amintiri concrete...le voi primi cautind, sper ca gasind si recitind citeva din biletelele care erau la o vreme preocuparea de baza in timpul orelor.
Dupa atitia ani Lucia imi mingiie acest capitol trecut al vietii cu o amintire generala, a unei prietene adevarate: adica cu veselie, loialitate, nazbitii, rebeliuni, chiul de la scoala,...dar si cu certuri, mici neintelegeri, care pentru mine sunt la fel de pretioase ca si momentele de armonie.... numai impreuna rezulta aceste Momente intr-o prietenie vitala, mereu in miscare, fara loc de plictis.
Ma gindesc mult la ea, din pacate doar de cind a plecat si regret prea multe contacte nefinalizate.
" Lasa-ma sa dorm! Nu ma acoperi cu lacrimi, Nu vorbi cu atita tristete despre plecarea mea...inchide ochii si ma vei vedea alaturi de tine acum si pentru. totdeauna", spune Khalil Gibran.
Dormi in pace, draga Lucia , mai devreme sau mai tirziu vom face din nou nazbitii intr-o alta dimensiune, dar reuniti...
Nusa Ilisie
Noi ne.am amintit astazi impreuna cu Carmen si Victor sederea in Chulilla, cand eram in piscina radeam cu gura pana la urechi si spuneam prostioare. Apoi mancam inghetata si fumam pe ascuns...
E tot timpul cu noi, la o intindere de mana atat ca atingerea e subtila, asta e tot.
Am avut bucuria sa impartasesc cu Luci momente de tandrete si intimitate
Imi povestea cum se trezea in zori pe la 3 dimineața, isi facea o cafea si iesea sa priveasca cerul savurand o tigara, asa pe ascuns.
Avea darul de a ma face sa fiu acolo cu ea.
Am multe de povestit.
Aida Vijulie
Există oameni care lasă urmă de neșters în viețile noastre, chiar dacă timpul petrecut împreună se numără în zile.
Lucia este una dintre ei.
A fost persoana cu cea mai mare empatie pe care am cunoscut-o vreodată.
Este uimitor cum inima ei vibra la fiecare semn de suferință sau necesitate pe care o vedea sau simțea în jurul ei.
Este uimitor cum știa să audă și să asculte nevoile celor slabi. Oameni bolnavi, animale neajutorate.
În amintirea mea va rămâne ca "Zâna necuvântatoarelor". Versiunea feminină a sfântului Francisc de Assisi.
Modestă, asculta cu respect fără să simtă nevoia să acapareze atenția, să arate câte stie. Dar umorul ei nu putea să treacă neobservat. Mereu găsea câte o glumă simpatică. Râdea contagios și înveselea pe toată lumea din preajmă. Lua greutățile în glumă și emana optimism în jur. Stând în preajma ei, erai mai vesel și mai bun.
Cât de trist este că ne părăsesc cei buni și tineri.
A lăsat un loc neocupat la mesele noastre și în sufletele noastre care o să ne doară multă vreme.
Sper să pot să fac măcar a zecea parte din lucrurile pe care timpul n-au lăsat-o să le termine.
Ne va lipsi mult draga noastră Lucia
Liliana Tudor
Impresionat si tulburator acest memorial. Lucia a meritat si merita , ca ea, cu siguranta, stie si apreciaza ( eu cred in nemurirea sufletului) tot acest efort facut din dragoste.
Imi aduc aminte ca atunci cand m-am mutat in Canada am cautat o publicatie serioasa, scrisa in respect pentru limba romana. Mi-a fost recomandat ziarul Observatorul si am fost multumita de calitate si am ramas cititor permanent. Pe atunci nu o cunosteam pe Lucia. Intretimp Lucia a devenit membra a familiei noastre si am putut constata ca unele dintre articolele care mi-au placut erau scrise de Lucia. Lucia a mostenit talentul, aplecarea, cu sensibilitate pentru scris de la tatal ei , Eugen Verman, considerat de unii critici literari Gorki al Romaniei.
Multe amintiri frumoase avem( Ion cu copiii nostri, Andrei si Laura, dragele noastre nepoate Mara si Ana) cu Lucia, toti ne-am bucurat de spontaneitatea si inteligenta ei.
Unul dintre momente este evocat si in Memorial, escapadele ( organizate de impatimitii in ale pescuitului Lucia, Eugen si Ion)... amintiri dragi
Iulian Albu
Cu siguranta sufletul ei se distreaza vazandu-ne tristi. Ar fi trebuit ca D-nul Verman cu talentul de scriitor sa fi scris o carte pe seama nazbatiilor care le-am facut impreuna (prietenii din bloc). A fost si sper sa ramana un suflet in cautare de peripetii.
Luci,eu te rog sa pui o vorba buna si pt.mine la Sf.Petru daca e la munca, pt. o masa si un pat caldut cand voi ajunge langa tine peste 150 ani ...poate 200...nu m-am hotarat!
Barabas Romulus
O amintire care mi-a rămas încă de printr-a XII a: eram în drum spre casă, după ore, pe strada Oituz (cred). Mergeam alert, probabil de foame și am depășit-o pe Lucia, care mergea mai alene cu o altă colegă. După câțiva pași aud ”uite ce mers săltăreț are Romulus!”. M-am întors și am râs unul celuilalt. Până la colț, unde direcțiile se despărțeau, am lăsat-o mai încetișor, continuând seria de glume pe aceeași temă.
Nina Henter
Mi-a fost tare dragă Lucia... naturală, veselă, spontană...te incărca de energie mereu.
Am vorbit pe camera cu ea acum ceva timp in urmă...aceeași LUCIA.
Am avut un șoc la aflarea veștii.
Nici acum nu cred că realizez dispariția ei.
Sau poate refuz.
Carmen Munteanu
... după atâția ani nu mai am nimic din pozele de liceu . Însă amintirile vor rămâne in sufletul meu
Lucia a rămas printre amintirile fericite din tinerețe și din Bacău.
Este Lucia pe care întotdeauna mi-o amintesc și îmi voi aminti.
Pentru mine , după atâția ani și fără sa ne mai vedem din liceu, va rămâne întotdeauna visătoare si tânăra si plină de viața.
Pasat Carleta
o conversație duioasa cu Lucia Verman in 2011
Sweet home, Cu fundul pe covor - Etajul Trei
(Click the link to read the story)
Perioada în care Lucia stătea în garsonieră îmi evoca una dintre cele mai frumoase amintiri: eram tinere, de obicei îndrăgostite, ascultam muuultă muzica la pikup. Avea o grămadă de discuri cu muzica de cea mai buna calitate.
Lucia iubea muzica. Ascultam foarte des formația " Celelalte cuvinte", melodia noastră preferată era" Un sfârșit e un inceput".
La ea am văzut ceva rarisim în acel moment: primul album al lui Michael Jackson "Thriller".
Am trecut deseori prin fata garsonierei...de fiecare data mă gandeam la ea...
Știam că, acolo, în Canada, era fericită cu familia ei. Îmi povestea despre dvs și fetița, Julia.
Ce va pot spune? M-a tulburat râu vestea asta...aș mai fi vrut să o vad și sa o aud, cu glumițele ei dulci, frumoase..
E acolo sus, cu muzica, poezia, rândurile pe care le- a scris, cu părintii ei pe care i-a iubit enorm...
Este și în inimile si mințile noastre, pentru ca a fost speciala..a știut sa facă amintiri. Am iubit-o pentru sufletul ei frumos.
Aș vrea sa stie ca eu o plâng, asa cum ea avea lacrimi pentru toți
(Click the link to see the 30 second movie)